Multe dintre comunitățile rurale înființate în urma reformei administrative din 2004 au devenit adevărate enclave ale sărăciei, caracterizate prin depopulare masivă și lipsa infrastructurii de bază. Aceste teritorii, care au fost create în mare parte din motive politice, se confruntă acum cu posibilitatea unei noi reorganizări. Un proiect de reformă administrativ-teritorială coordonat de Dragoș Benea vizează comasarea unităților care au sub 3.000 sau chiar 5.000 de locuitori.
Înființarea acestor unități a avut loc prin Legea nr. 84/2004, moment în care peste 200 de comune și orașe noi au apărut în România. Deși argumentul oficial era gestionarea directă a taxelor și atragerea fondurilor europene, realitatea a fost una diferită. Fragmentarea a fost motivată de calcule electorale, oferind sute de funcții noi în administrația locală pentru sprijinul politicienilor de la centru. În loc de dezvoltare, s-au creat tărâmuri ale sărăciei unde singurele locuri de muncă sunt la primărie.
Comune precum Adășeni și Dimăcheni din județul Botoșani sunt exemple clare ale acestui fenomen de depopulare. La Adășeni, deși recensământul din 2021 indica aproximativ 1.300 de locuitori, localnicii susțin că în cele două sate mai sunt doar 700 de oameni. Comunitatea este descrisă ca fiind un teritoriu fantomă, unde lipsesc canalizarea, gazul metan și asfaltul, iar cabinetul medical dotat rămâne închis deoarece niciun medic de familie nu acceptă să lucreze acolo.
În Dimăcheni, situația este similară, fiind o comunitate marcată de lipsa locurilor de muncă și de plecarea tinerilor în străinătate. Localnicii menționează că satele sunt aproape pustii, rămânând doar vârstnici și câțiva fermieri. Un aspect interesant este modul în care Dimăcheni a devenit comună, fiind sat al comunei Corlăteni până în 2004. Conform relatărilor locale, primarul de la Corlăteni a decis înființarea primăriei la Dimăcheni doar pentru a scăpa de un viceprimar originar din acel sat.
Reacțiile cetățenilor față de proiectul de comasare sunt împărțite între indiferență și îngrijorare. Unii susțin că s-ar face economie prin eliminarea salariilor funcționarilor de la primăriile mici, unde mulți oameni stau „degeaba”. Alții, însă, se tem pentru persoanele în vârstă, deoarece pentru o simplă hârtie sau servicii sociale, aceștia vor trebui să parcurgă distanțe de până la 10 kilometri către reședința noii comune.
Reorganizarea administrativ-teritorială este un proces complex care vizează eficientizarea resurselor statului prin reducerea numărului de unități de administrare locală. În România, numărul de unități administrative a suferit modificări semnificative în ultimele decenii, trecând de la structuri mai mari la o fragmentare accentuată în 2004, pentru a reveni acum la o tendință de consolidare prin comasare.