România deține toate resursele necesare pentru a aborda problema consumului de droguri, însă este lipsă curajul politică de a implementa schimbări reale, afirmă Alina Bocăi. Președintele Agenției Naționale pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și Adicțiilor subliniază că abordarea actuală este una deficitară, deoarece se pune accent pe sancțiuni în detrimentul asistenței medicale și sociale necesare persoanelor afectate de dependență.
Strategia de prevenire primară, destinată în principal tinerilor și adolescenților, este în prezent una fragmentată și lipsită de continuitate. Alina Bocăi explică faptul că există doar „insule de prevenire” care nu sunt permanentizate într-un sistem sustenabil sau contextualizat. Din cauza acestui caracter insular, mesajele educaționale sunt diluate, deoarece nu reușesc să ajungă eficient la grupurile care prezintă o vulnerabilitate ridicată în fața consumului.
Experiența de peste două decenii în domeniul combatării adicțiilor este invocată pentru a evidenția necesitatea unei colaborări strânse între instituții. Alina Bocăi susține că acțiunile de prevenire trebuie să devină parte dintr-un sistem permanent, solicitând un sprijin real din partea unor entități precum Ministerul Educației sau Ministerul Sănătății. Fără această integrare, eforturile rămân limitate și neorganizate la nivel național.
În ceea ce privește relația cu autoritățile europene, președintele ANPCDDA menționează că există o colaborare funcțională pe mai multe planuri. Aceasta include colectarea de date și primirea de asistență tehnică sau financiară, dar și monitorizarea noilor substanțe psihoaactive. Scopul acestui partenerat este de a genera un răspuns unitar în fața noilor amenințări care apar pe piață, pentru a obține rezultate vizibile.
Problema abordării modelelor de preven care este discutată în România este complexă și necesită adaptare locală. În trecut, au existat discuții privind faptul că modelele externe nu pot fi aplicate direct fără o adaptare la realitatea din țară. Această necesitate de adaptare a fost menționată și de Radu Vasile Pop, de la Agenția pentru Politici în domeniul adicțiilor, subliniind dificultatea implementării unor standarde internaționale fără ajustări specifice.
În prezent, sistemul de răspuns la nivel național este descris ca fiind bazat pe o realitate fragmentată. Alina Bocăi subliniază că, în loc să se concentreze pe asistență, abordarea actuală este orientată spre pedeapsă. Această lipsă de viziune strategică și de curaj în implementarea unor modele de asistență reală limitează eficacitatea măsurilor de prevenire primară, în special în zona de educație pentru copii și tineri.