Traian Băsescu a oferit explicații privind numirea lui Lucian Pahonțu în funcția de șef al Serviciului de Protecție și Pază (SPP). Fostul președinte a respins ideea că acesta ar fi „stăpânul secretelor” politicienilor, susținând că adevărata autoritate deținătoare de informații clasificate aparține Serviciului Român de Informații. Băsescu a subliniat că o astfel de percepție asupra rolului SPP este una deformată, clarificând distincția dintre serviciile de protecție și cele de informații.
În ceea ce privește trecutul lui Lucian Pahonțu, Traian Băsescu a admis că nu a cunoscut legăturile acestuia cu fosta Securitate. Fostul președinte a declarat că nu a verificat personal dosarul acestuia, deoarece recomandarea a venit direct de la Ministerul de Interne. Atunci când i s-a prezentată fișa candidatului, acesta figura ca fiind personal de la Ministerul de Interne, fapt care a determinat acceptarea imediată a propunerii de numire în fruntea serviciului.
Băsescu a explicat că decizia de a-l numi pe Lucian Pahonțu a fost influențată de experiența anterioară cunoscută cu acesta. Fostul președinte a menționat că îl cunoștea din perioada în care acesta ocupa o funcție de șef în Jandarmerie. În acele momente, jandarmii l-au susținut în campania de demolare a chioșcurilor din Capitală, acțiune care a motivat Traian Băsescu să dea curs recomandării primite de la Ministerul de Interne.
Fostul președinte a respins, de asemenea, informațiile privind implicarea lui Lucian Pahonțu la baricada de la Revoluție sau în reprimarea manifestațiilor pentru libertate. Traian Băsescu a susținut că nu a primit niciodată astfel de date și a argumentat că nici ministrul de Interne de la acea perioadă nu deținea informații despre prezența acestuia la evenimentele de la Revoluție. El a reiterat faptul că dosarul candidatului se afla exclusiv la Ministerul de Interne.
În perioada mandatului său, Traian Băsescu a urmărit înlocuirea șefilor de servicii care ocupaseră funcții în perioada lui Ion Iliescu. Obiectivul său a fost de a schimba structurile de putere și de a solicita desecretizarea arhivelor fostei Securități. Prin aceste măsuri, fostul președinte a dorit să demonstreze că este șeful statului și că nu permite manipularea sau cocoloșirea istoriei statului român.
Procesul de desecretare a arhivelor Securității a reprezentat un moment de tranziție major pentru administrația de după Revoluție. Această mișcare a vizat transparența instituțiilor de forță și controlul asupra trecutului serviciilor de informații. În contextul politicii de reformă, schimbarea liderilor de la serviciile de protecție a fost o componentă a eforturilor de a depoliticiza structurile de apărare a statului.