Profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi avertizează că naționalismul etnic reprezintă o doctrină colectivistă care intră în conflict direct cu principiile statului de drept. Într-un articol de opinie, aceasta subliniază că țările care adoptă ideologii xenofobe și colectiviste nu reușesc să prospere, devenind, în termeni economici, „săracii agresivi ai lumii”. Argumentul central vizează distincția dintre naționalismul de eliberare și cel care apare după obținerea suveranității, când scopul devine excluderea celorlalți.
Conform analizei, naționalismul etnic funcționează prin transformarea statului dintr-un contract civic universal într-un instrument de proprietate pentru un grup definit prin etnie, religie sau cultură. Alina Mungiu-Pippidi menționează că, în acest model, identitatea colectivă devine un mecanism de excludere, asemănător cu procesul descris de Umberto Eco despre fascism. În acest context, „poporul” este imaginat ca un corp pur, amenințat constant de „străini”, ceea ce anulează conceptul de cetățenie care ar trebui să includă orice individ, indiferent de origine.
Autorul aduce exemplul istoric al partidei România Mare, care a reprezentat cel mai mare partid fascist românesc de după 1990, având rădăcini în național-comunismul lui Nicolae Ceaușescu. Această mișcare a inclus figuri precum Vadim Tudor sau Ilie Bădescu, fiind asociată cu atacuri asupra unor personalități și cu o retorică agresivă. Alina Mungiu-Pippidi amintește că, în ianuarie 1999, România Mare a chemat minerii la București, publicând liste de persoane care trebuiau atacate, replicând astfel metodele folosite de legionari.
Istoria României oferă și alte dovezi ale pericolei acestui tip de ideologie, de la mișcarea legionară, care a comis acte de violență și antisemitism, până la deportările romilor în Transnistria. Alina Mungiu-Pippidi menționează că, în perioada de după război, universitățile din Iași au fost închise din cauza violenței studenților antisemiți. De asemenea, sub regimul lui Nicolae Ceaușescu, națiunea a fost promovată ca un organism sacru, utilizând cultul naționalist pentru a justifica controlul total asupra vieții private a cetățenilor.
În ceea ce privește discursul politic actual, Alina Mungiu-Pippidi critică confuzia dintre patriotism și naționalism, menționând că președintele Nicușor Dan a făcut o eroare de interpretare. Ea explică faptul că patriotismul este atașamentul față de comunitatea politică și instituții, în timp ce naționalismul etnic este, prin esență, un proiect de transformare a statului într-un instrument de grup. Orice tentativă de a impune elemente religioase în spațiul civic este văzută ca o încălcare a caracterului secular și neutru al statului.
În contextul demografiei moderne, milioane de cetățeni români trăiesc în țări precum Italia, Spania sau Germania, integrându-se în sistemele politice locale. Această mobilitate evidențiază importanța individualismului și a societăților deschise pentru prosperitate. În timp ce naționalismul etnic tinde să ierarhizeze și să justifice violența, modelele de succes economice sunt asociate cu statele care respectă contractul civic și nu impun criterii de apartenență bazate pe etnie sau religie.