Înalta Curte de Casație și Justiție a emis o decizie care pune capăt procesului în care comunitatea Declic încerca să conteste procedura de numire a Liei Savonea. Instanța, aflată sub conducerea aceleiași Liei Savonea, a respins cererea de contestare a procedurii de la CSM, invocând excepția lipsei de interes. Această decizie echivalează cu refuzul de a analiza pe fond problemele ridicate de societatea civilă.
Decizia este descrisă de reprezentanții Declic ca fiind un semnal dezastruos pentru cetățeni, în special pentru cei 70.000 de semnatari ai petiției „Nu mai promovați judecători toxici!”. Roxana Pencea – Brădățan, coordonatoare de campanii în cadrul organizației, a acuzat magistrații că au ales să se retragă în spatele unei excepții procedurale pentru a evita un caz incomod. Ea a considerat absurd faptul că cetățenii nu sunt considerați având un interes în o justiție transparentă.
Dosarul a parcurs un traseu juridic lung, fiind transferat timp de un an între diverse instanțe, de la Cluj și Alba Iulia, până la Înalta Curte. În cadrul procesului, avocații Declic au argumentat că desemnarea conducerii Înaltei Curți nu este doar o chestiune de carieră, ci afectează direct independența justiției. Această abordare vizează dreptul de interes public general, care ar trebui să permită intervenția societății civile în proces.
În urma acestei decizii, Asociația Declic a menționat că atât sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și cea către Curtea Constituțională ar fi fost necesare pentru a clarifica natura numirii. Roxana Mândruțiu, avocata Asociației Declic, a subliniat că trebuie stabilit dacă numirea la vârful instanței supreme este o chestiune internă de carieră sau o garanție constituțională. Ea a indicat faptul că este probabil ca organizația să sesizeze Comisia Europeană.
Demersul juridic împotriva Consiliului Superior al Magistraturii a fost lansat în vara anului 2025, fiind susținut de o bază largă de cetățeni. Comunitatea a susținut că procedura de desemnare a Liei Savonea a fost una netransparentă și a început prematur. Obiectivul principal al demersului a fost verificarea dacă procesul de numire respectă standardele de independență necesare pentru funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Contextul juridic al acestui caz este marcat de o dezbatere continuă privind transparența proceselor de numire în înaltele funcții de magistratură din România. Disputa a evidențiat tensiunea dintre procedurile interne ale Consiliului Superior al Magistraturii și cerințele de independență ale sistemului de justiție. Această situație reflectă o problemă de fond privind modul în care deciziile de carieră ale judecătorilor sunt supuse controlului sau monitorizării de către societatea civilă.