Ministrul interimar al Mediului, Diana Buzoianu, a lansat o acuzație dură la adresa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Aceasta este vizată pentru faptul că nu a oferit un răspuns la o sesizare depusă în iunie 2024, legată de declarațiile arhiepiscopului Teodosie. Conform declarațiilor, sesizarea a vizat afirmațiile acestuia prin care sugera că o femeie abuzată psihologic de soț ar trebui să-și „ducă crucea” și să nu divorțeze.
Diana Buzoianu a subliniat că de la momentul depunerii sesizării au trecut mai bine de doi ani fără ca instituția să se pronțeze. Ea a criticat faptul că o declarație care normalizează abuzul asupra femeilor nu a primit un răspuns oficial din partea statului. Ministrul a menționat că instituția creată pentru combaterea discriminării pare să fi îngropat acest caz, în timp ce mii de femei continuă să trăiască în realitatea violenței domestice.
În cadrul acuzațiilor sale, Diana Buzoianu a întrebat dacă este necesar să depună o plângere penală pentru abuz în serviciu, având în vedere refuzul de a se pronunța de două ani de zile. Ea a declarat că tăcerea și întârzierea instituțiilor au un mesaj periculos pentru femeile care trăiesc abuzul în propria casă. Mesajul transmis, conform ministrului, este că statul este momentan de partea abuzatorului, deși instituțiile au obligația să nu tergiverseze drepturile fundamentale.
Ministerul subliniază că procesul de analiză a sesizării rămâne neclar. Diana Buzoianu a solicitat clarificări privind stadiul actual al documentului: dacă acesta a fost analizat și unde se află decizia. Ea a evidențiat faptul că deși CNCD are la dispoziție argumente bazate pe legislația în vier, este obligat prin lege să ofere un răspuns concret, însă acest lucru pare să fie amânat în mod nejustificat.
Situația ridică semne de întrebare privind eficiența mecanismelor de protecție a drepturilor cetățenilor în România. Întârzierea procesării unor cazuri de discriminare poate duce la o delegitimare a instituțiilor statului. În acest context, mesajul transmis de o instituție care întârzie este că femeile trebuie să îndure abuzul, ceea ce este considerat de către ministru ca fiind extrem de periculos pentru societate.
În România, mecanismele de monitorizare a discriminării sunt sub semnul întrebării, în contextul în care drepturile fundamentale sunt adesea puse în discuție prin declarații publice. Instituțiile de control, precum CNCD, sunt menite să intervină rapid în cazurile care implică normalizarea comportamentelor abuzive. Totuși, lipsa de rapiditate în procesarea sesizărilor poate crea un precedent în care mesajele care promovează discriminarea rămân fără consecințe juridice sau administrative.