O decizie recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) impune limite clare în ceea ce privește competența instanțelor în litigiile dintre pasageri și companiile aeriene. Curtea a clarificat faptul că simplul proces de achiziție a unui bilet de avion online, efectuat de la domiciliul pasagerului, nu oferă acestuia dreptul de a sesiza instanțele din localitatea sa de rezidență. Această clarificare vine în urma unui dosar care a vizat pierderea unui bagaj și a stabilit reguli de competență juridică.
Litigiul a luat însă de la început după un incident implicând compania Vueling Airlines. O pasageră care a achiziționat un bilet pentru un zbor între Madrid și Barcelona prin intermediul unei platforme de vânzări online a solicitat despăgubiri după ce bagajul său a fost pierdut. Deoarece achiziția a fost efectuată din locuința sa din Fuenlabrada, pasagera a încercat să introducă acțiunea în judecată la o instanță din această localitate, argumentând legătura dintre locul de rezidență și locul de cumpărare.
Judecătorii spanioli au solicitat interpretarea CJUE pentru a determina dacă instanța din Fuenlabrada este competentă să judece acest caz. Curtea de la Luxemburg a stabilit că domiciliul pasagerului nu poate fi echivalat cu locul în care transportatorul aerian are un sediu sau o unitate prin care s-a încheiat contractul. Astfel, faptul că biletul a fost cumpărat de acasă nu creează o legătură juridică suficientă pentru a stabili competența instanței de la domiciliul utilizatorului.
CJUE a argumentat că o interpretare diferită ar putea afecta echilibrul dintre interesele pasagerilor și cele ale operatorilor aerieni. Dacă locația de unde un client accesează o ofertă online ar deveni criteriu pentru stabilirea instanței, companiile ar putea fi acționate în judecată în orice zonă unde serviciile lor sunt disponibile pe internet. Acest lucru ar lipsi de prevedibilitate și ar afecta securitatea juridică, deoarece companiile ar putea fi tras la răspundere în locuri unde nu au nicio prezență fizică.
În cadrul deciziei, Curtea a invocat și prevederile Convenției de la Montreal. În timpul elaborării acestui document, diverse delegații s-au opus includerii domiciliului pasagerului ca regulă generală pentru stabilirea competenței instanțelor. În acest context, posibilitatea legată de reședința pasagerului este limitată doar la anumite situații specifice, precum decesul sau vătămarea corporală. De asemenea, regulile Convenției sunt aplicabile și pentru zborurile efectuate între două aeroporturi din același stat membru al UE.
Această decizie juridică se înscrie într-un cadru de reglementări stricte care guvernează transportul aerian internațional și european. Convenția de la Montreal servește drept fundament pentru gestionarea responsabilității transportatorilor aeriene în cazul pierderii bagajelor sau al accidentelor. Stabilirea clară a competenței instanțelor este esențială pentru a evita un flux masiv de litigii la nivel global, oferind companiilor aeriene un cadru de funcționare previzibil în cadrul spațiului european.