Înalta Curte de Casație și Justiție a emis o decizie care clarifică statutul juridic al victimei în procesele de emitere a ordinelor de protecție. Această decizie vine după ce modificările legislative din 2025 au creat o stare de incertitudine în instanțe, în special în raport cu posibilitatea de a renunța la procedura de protecție. ÎCCJ a intervenit pentru a pune capăt disputelor de interpretare care au apărut în urma schimbărilor legislative recente.
Problema centrală a sursa din abrogarea articolului 43 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice. Înainte de această modificare, legea prevedea în mod explicit că victima putea renunța la judecarea cererii în anumite situații. După eliminarea acestei prevederi, instanțele au intrat în conflict de interpretare, unele considerând că dreptul de renunțare a dispărut, în timp ce altele susțineau că acesta rămâne valabil prin normele generale.
ÎCCJ a soluționat sesizările venite de la Tribunalul Iași și Tribunalul Sibiu prin Decizia nr. 82 din 22 iunie 2026. Instanța supremă a stabilit că victima poate renunța la judecarea cererii de emitere a ordinului de protecție atunci când aceasta este introdusă de procuror în numele victimei. Această decizie este valabilă în situațiile prevăzute de Legea nr. 217/2003, asigurând o continuitate a drepturilor procesuale.
Argumentul juridic principal a fost art. 406 din Codul de procedură civilă, care permite reclamantului să renunțe oricând la judecată. ÎCCJ a explicat faptul că fosta prevedere din Legea nr. 217/2003 era doar o aplicare particulară a regulilor generale din Codul de procedură civilă. Prin urmare, abrogarea articolului respectiv nu a eliminat definitiv posibilitatea de a renunța la procedură, deoarece normele generale rămân aplicabile în absența unor reguli contrare.
Hotărârea este obligatorie pentru toate instanțele care gestionează astfel de cazuri, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă. În contextul în care ordinele de protecție sunt instrumente esențiale pentru protejarea victimelor, clarificarea este crucială. Chiar și în situațiile în care procedura este inițiată de procuror în numele victimei, aceasta din urmă nu își pierde dreptul de a renunța la judecată conform legislației procesuale.
Ordinele de protecție reprezintă unul dintre principalele instrumente juridice utilizate în România pentru protejarea persoanelor victime ale violenței. Cererea pentru emiterea unui ordin de protecție poate fi introdusă direct de victimă sau, în anumite condiții specifice, de procuror în numele acesteia. Această procedură este reglementată prin Legea nr. 217/2003, care vizează prevenirea și combaterea violenței domestice în cadrul sistemului juridic.