Departamentul Securității Statului (DSS) dispunea de un număr de 14.629 de angajați la finalul regimului comunist, conform unor date publicate de CNSAS. Informațiile, care provin din documente datate septembrie 1988, oferă o imagine asupra dimensiunii aparatului de control al societății. Datele au fost păstrate în dosarul Cabinetului Iulian Vlad, ultimul șef al DSS, reprezentând o radiografie a mecanismelor de supraveghere utilizate de regim.
Din totalul de 14.629 de persoane, aparatul central din București număra 6.023 de angajați, ceea ce reprezintă 41,17% din efective. Restul forțelor erau distribuite între aparatul teritorial, care însuma 5.869 de persoane (40,12%), și Trupele de Securitate, care aveau 2.737 de cadre, respectiv 18,71%. În acest total sunt incluse și aproximativ 1.200 de angajați civili care aveau roluri tehnice, administrative, de secretariat sau logistice.
Structurile de control central erau extrem de specializate, având unități dedicate pentru diverse tipuri de supraveghere. Unitatea Specială „F”, responsabilă de investigații, observație stradală și filaj, avea 745 de angajați, în timp ce Direcția a IV-a, care gestiona contrainformațiile militare, număra 1.022 de cadre. Unitatea Specială „T”, dedicată interceptărilor și ascultărilor, avea 466 de persoane, iar Unitatea Specială „S”, care se ocupa de controlul coletelor și scrisorilor, avea 356 de angajați la nivel central.
Supravegherea era distribuită și la nivel teritorial, cu o concentrare mai mare în marile orașe și județe. La București se aflau 557 de cadre, în timp ce în județe precum Constanța erau 285 de persoane și în Timiș 271. Cele mai mici efective se regăseau în județele Covasna, cu 73 de cadre, Ialomița și Sălaj, fiecare cu 76, și Călărași, cu 78 de angajați. În Sibiu erau încadrate 144 de persoane, dintre care 119 bărbați și 25 de femei.
Analiza CNSAS evidențiază și o disparitate de gen semnificativă în cadrul structurilor de comandă ale DSS. Din totalul de 14.629 de angajați, 2.297 erau femei, ceea ce înseamnă 15,70%, în timp ce 84,30% erau bărbați. Accesul la funcții de conducere era extrem de limitat pentru femei, existând doar 22 de astfel de posturi în tot aparatul, dintre care 11 erau în structura centrală și 11 în cele teritoriale. În cadrul Trupelor de Securitate, nicio femei dintre cele 254 de angajate nu deținea o funcție de conducere.
Informațiile despre dimensiunea și structura departamentului de securitate sunt esențiale pentru înțelegerea modului în care regimul comunist își menținea controlul asupra populației. CNSAS a obținut aceste date prin coroborarea a două tabele din arhiva instituției, documentele originale fiind păstrate în fondul Cabinetului Iulian Vlad. Această radiografie a aparatului de forță arată complexitatea și amploarea sistemului de monitorizare a cetățenilor înainte de schimbările politice majore din România.