Guvernul a aprobat vineri Planul anual de transpunere a directivelor UE – 2027, un document care vizează integrarea în legislația națională a 87 de directive europene. Această decizie vine în contextul unei situații critice raportate de ministrul de Externe, Sebastian Neculăescu, care a semnalat că România se confruntă cu termene de transpunere depășite pentru un număr semnificativ de norme europene.
Situația actuală este marcată de existența a 25 de proceduri de infringement deja declanșate de Comisia Europeană. Acestea derivă din faptul că 27 de directive au depășit deja termenul limită pentru implementare. Pentru a stopa această declinșare, Guvernul a decis ca transpunerea directivelor restante și a celor cu termen limită până la sfârșitul acestui an să se realizeze în regim de urgență.
Riscurle financiare pentru bugetul de stat sunt extrem de ridicate în cazul în care România nu își îndeplinește obligațiile. Comisia Europeană poate propune o sumă forfetară de minimum 1,76 milioane de euro. Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate stabili penalități zilnice care să oscileze între aproximativ 1.900 și 113.210 euro pentru fiecare zi de întârziere în aplicarea normelor.
Planul vizează și alte grupuri de directive, printre care 6 trebuie transpuse până la finalul anului 2026. De asemenea, 28 de directive au termen de transpunere în anul 2027, iar pentru încă 26 de norme, termenul este stabilit între anii 2028 și 2031. Pentru directivele care expiră în 2027, este necesară adoptarea a cel puțin 49 de acte normative, dintre care 27 sunt acte de nivel primar.
Pentru a respecta aceste termene, documentul subliniază că procedura legislativă parlamentară trebuie să fie derulată cu celeritate, având în vedere că 27 de acte sunt de tip legi, ordonanțe de urgență sau ordonanțe ale Guvernului. Conform jurisprudenței instanței UE, statul membru nu poate justifica nerespectarea termenelor prin dificultatea interpretării sau prin complexitatea normelor de drept sau prin orice altă situație internă.
Procedurile de infringement reprezintă mecanismul prin care Comisia Europeană monitorizează respectarea dreptului comunitar de către statele membre. Atunci când un stat nu transpune la timp o directivă, acesta încalcă obligațiile de integrare, ceea ce duce la declanșarea unor acțiuni legale. Aceste procese pot culmina cu sancțiuni pecuniare severe impuse de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru a asigura uniformitatea regulilor în toate statele.