Eurodeputatul suedez Charlie Weimers a manifestat susținere pentru proiectul de creare a unui centru de returnare situat în Rwanda. Această inițiativă ar permite statelor europene să execute deciziile de returnare în situațiile în care persoana vizată sau țara de origine refuză să coopereze cu autoritățile. Susținerea a fost exprimată în cadrul unei declarații a grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), marcând o poziție fermă asupra gestionării migrației.
Charlie Weimers a ocupat rolul de raportor alternativ al grupului ECR în timpul negocierilor din Parlamentul European privind noul regulament european privind returnările. El vede în proiectul cu Rwanda o primă încercare a celor cinci guverne implicate de a utiliza această opțiune de transfer. În acest context, Weimers a criticat opoziția unei părți a stângii față de noile norme, solicitând acestora să prezinte o alternativă concretă pentru aplicarea deciziilor de returnare.
Proiectul a fost prezentat la Viena, pe 16 noiembrie, de către Austria, Danemarca, Germania, Grecia și Țările de Jos, împreună cu Rwanda. Documentul de lucru prevede ca procedurile de azil sau de imigrație să fie soluționate în statele participante înainte de orice transfer efectiv. În Rwanda, persoanele transferate ar urma să primească un permis de ședere și cazare într-un centru deschis, pe termen scurt, înainte de integrarea în comunitate.
Documentul guvernamental vizează exclusiv persoanele fără drept de ședere care dețin o decizie executorie de returnare, dar care nu pot fi trimise la timp în țara de origine. Un aspect important este faptul că minorii neînsoțiți sunt strict excluși din acest mecanism de transfer. Conform informațiilor furnizate de guvernul neerlandez, în prima etapă vor fi transferați numai bărbați singuri, iar primele operațiuni ar putea începe abia în anul 2027.
Implementarea acestui sistem depinde de finalizarea discuțiilor cu Rwanda și de stabilirea condițiilor pe care vor conveni guvernele europene. Regulamentul permite astfel de acorduri cu țări terțe, cu condiția ca acestea să respecte standardele internaționale privind drepturile omului și principiul nereturnării. Din 16 octombrie, articolul 14 din regulamentul UE permite aranjamente de acest tip, impunând stabilirea clară a procedurilor de transfer și a responsabilităților părților implicate.
Acest mecanism de returnare se încadrează în cadrul regulamentului european privind returnările, care a introdus posibilitatea acordurilor cu țări terțe pentru gestionarea migranților. Din punct de vedere juridic, aceste aranjamente trebuie să asigure respectarea drepturilor fundamentale. Danemarca menține însă un statut separat în această chestiune, fiind nevoită să decidă dacă va transpune acest regulament în legislația sa națională pentru a participa la implementare.