Problemele legate de abuzurile psihologice din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” au revenit în atenția publică. Jurnalista Alexandra Tănăsescu a semnalat faptul că, în ciuda numeroaselor mărturii oferite de victime în ultimii ani, instituția de învățământ nu a luat măsuri concrete pentru a rezolva situațiile raportate. Această lipsă de intervenție pune sub semnul întrebării capacitatea universității de a gestiona crizele interne și de a proteja studenții.
Alexandra Tănăsescu a precizat că a început să ia la cunoștință aceste situații încă din anul 2020, după ce a discutat cu actrițe din noua generație. Aceste persoane i-au relatat experiențe de studenție descrise ca fiind traumatizante, ceea ce a conturat un fenomen de abuzuri de natură psihologică. Jurnalista a menționat și un interviu realizat în mai 2022 cu rectorul UNATC, Liviu Lucaci, într-un moment în care problemele începeau să fie scoase la iveală.
În cadrul investigațiilor sale, Alexandra Tănăsescu a documentat, în septembrie 2022, mărturii ale unor foști și actuali studenți referitoare la comportamentul profesorului Puiu Șerban. De asemenea, au fost menționate investigațiile realizate de Ioana Moldoveanu prin proiectul „Catedra de Abuz”, care au vizat profesorii Puiu Șerban și Felix Alexa. Aceste documentări au pus în lumină comportamente problematice ale unor cadre didactice, generând o dezbatere continuă despre etica din mediul academic.
Problema centrală identificată de jurnalistă este absența unor mecanisme de investigare care să fie independente și eficiente. Alexandra Tănăsescu critică faptul că sesizările sunt analizate de persoane din interiorul universității, care se află în relații profesionale cu profesorii vizați. Acest sistem creează un conflict de interese, deoarece persoanele care analizează plângerile pot avea autoritate directă asupra studenților care au depus respectivele reclamații.
Recent, discuțiile au fost alimentate de decizia managerului Teatrului Național București de a-l angaja pe Felix Alexa. Alexandra Tănăsescu susține că dezbaterea nu trebuie limitată la persoane sau la instituții specifice, ci trebuie să se concentreze pe experiențele victimelor și pe necesitatea unei schimbări sistemice. Ea avertizează că noi mărturii ar putea apărea și consideră că recunoașterea abuzurilor este un pas obligatoriu pentru vindecare.
În mediul academic și cultural din România, gestionarea acuzațiilor de abuz este un subiect de o complexitate majoră, implicând adesea investigații interne care sunt contestate de victime. Deși există presiuni pentru transparență, structurile ierarhice ale universităților pot îngreuna procesul de sancționare a comportamentelor nepotrivite. Această situație necesită o reformă a modului în care sunt tratate plângerile pentru a asigura un mediu de învățământ sigur.