Introducerea inteligenței artificiale în instituțiile statului român poartă riscul de a crea sisteme care accelerează obiceiurile administrative negative. În loc să aducă transparență, tehnologia ar putea fi utilizată pentru a oferi o justificare aparent obiectivă unor decizii opace. Conceptul de „așa a decis algoritmul” ar putea deveni o modalitate de a evita asumarea responsabilității, lăsând cetățenii fără posibilitatea de a contesta decizii pe care nimeni nu le mai poate explica.
Un exemplu recent al utilizării tehnologiei în scopuri de consultare a cetățenilor a fost proiectul ION, prezentat de Guvern în martie 2023. Acest consilier cu inteligență artificială avea rolul de a aduce opiniile românilor la masa deciziei, fiind prezentat ca un rezultat al muncii pro bono a cercetătorilor. După o lună de la lansare, ministerul a raportat peste 2,5 milioane de vizite pe site și 750.000 de mesaje și etichetări pe rețelele sociale, însă eficacitatea reală a acestui proces rămâne neclară.
În ceea ce privește controlul fiscal, președintele ANAF, Adrian Nica, a anunțat în mai 2026 dezvoltarea unui sistem AI pentru uniformizarea activității de control. Scopul declarat este semnalarea situațiilor în care inspectorii încalcă jurisprudența, oferind contribuabililor o tratare consecventă a cazurilor, indiferent de județ sau de inspectorul implicat. Totuși, presiunea publică trebuie să se concentreze pe verificarea capacității sistemului de a identifica erorile instituției, nu doar pe monitorizarea cetățenilor.
Problemele apar și în zona achizițiilor publice, unde datele Comisiei Europene pentru 2024 relevă o situație îngrijorătoare pentru România. Indicatorul european arată că 44% din contracte sunt încheiate cu un singur ofertant, conform datelor publicate în TED. Deși un singur ofertant nu dovedește automat o fraudă, o asemenea cifră impune utilizarea inteligenței artificiale pentru a identifica cerințe neobișnuit de restrictive sau documentații care limitează concurența, transformând tehnologia într-un instrument de audit.
Digitalizarea trebuie să evite fenomenul de „inteligență artificială cu pile”, unde criterii sau rezultate sunt ajustate pentru a favoriza anumite interese. Un sistem bine construit ar trebui să permită urmărirea intervențiilor asupra algoritmului și să ofere cetățenilor posibilitatea de a cere o reevaluare făcută de o persoană cu autoritate. Responsabilitatea pentru decizia finală trebuie să rămână la un nume identificabil, pentru a preveni pierderea răspunderii între diverse birouri administrative.
În prezent, România se confruntă cu o adopție tehnologică mult sub media europeană. În 2025, doar 5,2% dintre întreprinderile românești cu cel puțin zece angajați utilizau tehnologii AI, în timp ce la nivelul Uniunii Europene această proporție era de 20%. Această prăpastie digitală subliniază necesitatea unei modernizări urgente, dar și a unei supravegheri stricte asupra modului în care statul implementează aceste soluții tehnologice în serviciile publice.