Operatorul de transport public din București, STB, se află oficial în insolvență, după ce Tribunalul București a deschis procedura generală pe 8 septembrie 2026. Această decizie vine la a doua cerere a companiei, prima fiind respinsă anterior din cauza unui dosar incomplet. În prezent, compania funcționează sub controlul unui administrator judiciar, deși serviciile de transport continuă să fie asigurate pentru sutele de mii de călători zilnici.
Adrian Negrescu, managerul Frames, susține că insolvența nu este o surpriză, ci rezultatul unui deceniu în care transportul a fost tratat ca un serviciu social nelimitat. Conform analizei sale, a existat o lipsă de legătură reală între costuri, calitate și preț. Problema a devenit imposibil de ascuns în anul 2026, după ce un mecanism distructiv a funcționat ani de zile, menținând tarifele de bilete extrem de mici în raport cu costurile de operare.
Situația financiară a companiei este critică, având plăți restante de aproximativ 1,14 miliarde de lei la sfârșitul lui 2025. Datoriile totale, incluzând și penalitățile, sunt estimate de administratorul judiciar la peste 3 miliarde de lei. Subvenția Primăriei Capitalei, care a crescut de la 505 milioane de lei în 2015 la peste 1,2 miliarde de lei în 2020, nu a acoperit niciodată integral costurile, generând un cerc vicios de popriri și sechestre.
Administratorul judiciar trebuie să gestioneze simultan trei provocări majore: menținerea continuității serviciului, reducerea costurilor și negocierea cu creditorii. Pentru eficientizare, au fost deja anunțate 796 de preavize de concediere și desființarea a 919 posturi vacante. Primul adunare a creditorilor este programată pentru 17 noiembrie, moment în care se va discuta planul de reorganizare care ar putea implica tăierea unor penalități pentru a recupera o parte din creanțe.
Analistul Adrian Negrescu subliniază că modelul actual, în care doar 18% din costuri sunt acoperite de bilete, elimină orice motiv de eficiență. Pentru o ieșire reală din criză, propune un contract de serviciu public bazat pe indicatori de performanță, precum punctualitatea sau calitatea, și separarea clară a gratuităților sociale de subvenția de operare. De asemenea, recomandă o creștere graduală a tarifelor, legată de inflație, pentru a atinge un grad de acoperie de 30-35%.
Contextul economic general indică faptul că inflația ar urma să revină la ținta BNR abia în 2028, după un nou val de creșteri de prețuri la finalul anului 2026. Această instabilitate macroeconomicajă adaugă presiune asupra bugetelor publice și asupra capacității de planificare a instituțiilor, afectând direct sectoarele care depind de subvenții mari și de stabilitatea fiscală pentru a-și menține operațiunile.