Infrastructura de protecție împotriva inundațiilor din România traversează o criză de finanțare și de întreținere, punând în pericol siguranța unor zone vaste. Din cauza eșuării proceselor de licitație, fonduri europene masive au fost pierdute, în timp ce baraje critice pentru București și Valea Jiului prezintă semne de degradare avansată. Situația este agravată de lipsa investițiilor capitale necesare pentru reabilitarea unor structuri vechi, care nu au mai fost modernizate de decenii.
Barajul Valea de Pești, care alimentează peste 70.000 de locuitori din cinci municipii și trei orașe, este sub monitorizare specială după ce în martie 2025 au fost descoperite infiltrații cauzate de fisuri în masca de asfalt. Deși autoritățile locale au exprimat temeri legate de riscul de inundare a localităților din aval, președintele Comisiei Naționale pentru Siguranța Barajelor, Altan Abdulamit, a afirmat că barajul nu are probleme grave care să necesite decizii de urgență. Totuși, administratorii se confruntă cu o dilemă tehnică: menținerea unui nivel ridicat al apei pentru protejarea etanșeității sau reducerea nivelului pentru a crea spațiu în caz de viitură.
Protecția Bucureștiului este vulnerabilă din cauza stării barajelor Lacul Morii și Buftea, care nu au beneficiat de reparații capitale de aproape 20 de ani. La Lacul Morii, lucrările de reabilitare a malului și a etanșeității au fost realizate doar parțial, cu doar 15-20% din necesar fiind acoperit prin surse proprii. Barajul Buftea, construit în perioada interbelică, funcționează cu mecanisme de acum aproape un secol, iar angajații Apele Române au dificultăți în a găsi piese de schimb pentru echipamentele instalate în 1936.
O oportunitate financiară uriașă a fost ratată prin pierderea fondurilor din PNRR, alocate Comisiei Europene încă din 2021 pentru 13 baraje și alte structuri de protecție. Diana Buzoianu, fosta ministră a Mediului, a explicat că aproximativ 350 de milioane de euro au fost puse la dispoziție, însă nicio lucrare nu a fost finalizată. Comisia a retras finanțarea deoarece nu a mai avut încrederea că proiectele pot fi finalizate într-un an, după ce licitațiile au fost lansate abia în ianuarie 2025.
Necesarul de investiții pentru infrastructura de protecție la inundații este colosal, variind între 26,8 miliarde de euro pentru lucrări esențiale și 40 de miliarde de euro pentru un scenariu ideal. Această sumă ar acoperi nevoile pe următorii 15 ani, conform datelor furnizate de Diana Buzoianu. În prezent, situația este critică, deoarece lipsa de execuție în SEAP și întârzierile administrative împiedică transformarea acestor fonduri în siguranță reală pentru populație.
În România, gestionarea riscurilor hidrologice depinde de o rețea complexă de baraje și poldere, care necesită mentenanță constantă pentru a preveni dezastrele naturale. Deși există proiecte de modernizare masivă, precum cel de la barajul Vidraru, care implică investiții de 188 de milioane de euro, restul infrastructurii rămâne într-o stare de alertă permanentă. Capacitatea de stocare și evacuare a apei rămâne sub presiunea schimbărilor climatice și a degradării tehnice.