Bucureștiul se confruntă cu o situație critică privind siguranța structurală a imobilelor, în condițiile în care mii de locuitori sunt expuși riscului de prăbușire în cazul unui cutremur. Datele indică faptul că în Capitală există aproximativ 2.800 de clădiri încadrate la risc seismic, însă procesul de consolidare este extrem de lent. În ultimele trei decenii, Primăria Capitalei a reușit să reabilteze doar 37 de clădiri, un număr infim raportat la volumul total de imobile vulnerabile.
Din totalul clădirilor cu risc, circa 900 de imobile sunt clasificate în clasele I și a II-a de risc, fiind cele mai vulnerabile în fața unui cutremur major. Un exemplu de pericol iminent este o clădire situată în apropierea Kilometrului Zero, încadrată în clasa I de risc seismic, unde zeci de persoane încă locuiesc. Starea acestui imobil este vizibilă de pe stradă, având elemente decorative și bucăți de tencuială care se desprind frecvent, iar balcoanele sunt susținute doar de elemente metalice ruginite.
Situația este considerată și mai gravă de către experți, deoarece statisticile oficiale ar putea omite sute de alte imobile. Matei Sumbasacu, expert în seismologie în cadrul Asociației Re:Rise, avertizează că există alte aproximativ 800 sau chiar 1.000 de clădiri care nu au fost nici măcar expertizate oficial. Aceste structuri ar putea prezenta vulnerabilități majore, însă, conform specialistului, nimeni nu s-a uitat încă la ele pentru a stabili gradul real de risc.
Un cutremur cu o magnitudine de peste 7 grade ar putea avea efecte devastatoare asupra infrastructurii critice din Capitală, inclusiv asupra spitalelor și stațiilor de pompieri. Pentru a debloca proiectele de consolidare, specialiștii propun utilizarea parteneriatelor public-private. Emil Ivănescu, arhitect și fost președinte al Ordinului Arhitecților București, susține că acest mecanism ar permite echipelor private să colaboreze pentru reconsolidarea clădirilor, obținând în schimb anumite beneficii pentru efortul și investiția depuse.
Problema consolidărilor este complicată și de dificultatea obținerii acordurilor din partea proprietarilor de imobile, factor care a încetinit proiectele anterioare. Arhitectul Emil Ivănescu a subliniat că această formulă de colaborare ar putea ajuta la accelerarea lucrărilor necesare. În prezent, nevoia de intervenții este urgentă, având în vedere că infrastructura esențială pentru intervențiile de urgență ar putea fi afectată de prăbușiri sau avarii parțiale în urma unui eveniment seismic major.
Recent, un cutremur cu magnitudinea de 5,7 din zona Vrancea a fost resimțit în București, având o intensitate de gradul VI în zona epicentrală. Deși misiunile de recunoaștere ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU) nu au raportat pagube materiale în Capitală, evenimentul a evidențiat fragilitatea sistemului. În alte județe, precum Galați, seismul a provocat răniri și apeluri la numărul de urgență 112, subliniind impactul real al activității seismice asupra populației.