Manifestația organizată de George Simion sâmbătă dimineață la București nu a reușit să genereze o mobilizare de masă, în ciuda promisiunilor anterioare. În loc de o demonstrație de forță a susținătorilor, evenimentul s-a transformat într-un spectacol în care liderul partidului AUR a ieșit din Parlament pentru a se alătura unui grup redus de manifestanți. Acesta a acuzat sistemul că încearcă să oprească oamenii din a protesta, într-un context în care Primăria Capitalei câștigase vineri, în primă instanță, procesul împotriva organizatorilor.
Spre deosebire de mișcările sociale din Europa, protestul de la București pare să fi fost lipsit de o bază organică. În Franța, mișcările au pornit din școli prin studenți, iar în Serbia, profesori și studenți au condus protestele care au răsturnat un regim. În Spania și Portugalia, oamenii au ieșit în stradă pentru dreptul la locuință, în timp ce la Cracovia, mii de persoane au protestat împotriva unui atac terorist, nu pentru a susține un politician aflat în arest preventiv.
Lipsa unei cauze comune a fost compensată prin utilizarea unor autocare pentru a aduce primii manifestanți la București. AUR nu pare să dețină o bază de studenți sau o clasă muncitoare afectată de criza locuințelor, care să poată genera o mobilizare spontană. Această strategie de a umple golul lăsat de absența unei mobilizări reale prin transport organizat subliniază natura comandată a evenimentului, care a încercat să prezinte un miting structurat ca o expresie spontană a unei națiuni furioase.
Există deja o scuză pregătită pentru eventualul eșec al numărului de participanți: meciul România-Polonia de pe Arena Națională. Primarul Ciucu a invocat aglomerația și acest eveniment sportiv ca motiv pentru care comisia tehnică a respins avizarea protestului. George Simion a reacționat imediat, numind acest lucru o diversiune și afirmând că nu aduce ultrași polonezi, mutând astfel responsabilitatea eșecului pe „sistemul” care a programat meciul în același weekend.
Discursul lui George Simion este marcat de un populism care funcționează prin evitarea responsabilității directe. Deși partidul său a oferit asistență juridică pentru autorizarea evenimentului, liderul se prezintă ca fiind la dispoziția instituțiilor, evitând orice implicare în procesul de organizare. Această abordare de „a-v-ați ascunselea” îi permite să revendice succesul dacă lucrurile merg bine, dar să acuze Primăria sau președintele de sabotaj atunci când participarea este sub așteptări.
În peisajul politic românesc, protestele reale sunt de obicei rezultatul unei disperări profunde a populației. În acest context, încercarea de a copia modele europene prin liste de revendicări împrumutate și mobilizări cu autocare nu reușește să creeze un val social autentic. Diferența dintre o mișcare socială organică și un miting organizat rămâne evidentă prin absența unei cauze care să unească întreaga țară într-un scop comun.