În România, procesul de adoptare a ordonanțelor de urgență este marcat de o lipsă cronică a studiilor de impact real. Deși în economiile europene orice lege cu efecte bugetare sau asupra mediului de afaceri necesită o evaluare a costurilor și a alternativelor, la noi notele de fundamentare conțin adesea doar mențiuni generice. Această practică transformă deciziile rapide ale statului în facturi amânate, pe care populația și mediul de afaceri le plătesc pe parcursul anilor, fără o planificare clară a consecințelor.
Un exemplu major este schema de plafonare a prețurilor la energie și gaze, introdusă în 2022 pentru a proteja populația în timpul crizei. Statul a plătit aproximativ 30 de miliarde de lei în trei ani pentru această măsură, însă a acumulat și restanțe de miliarde de lei către furnizorii care au trebuit să se împrumute de la bănci. Lipsa unui plan de ieșire a dus la o terminare bruscă a plafonării la electricitate în iulie 2025, provocând creșteri de prețuri și inflație.
Similar, limitarea adaosului comercial la alimentele de bază, gândită în 2023 ca o intervenție temporară, a fost prelungită până la sfârșitul lui 2026. Nu există o evaluare publică care să demonstreze efectul real asupra coșului de cumpărături al familiilor cu venituri mici sau impactul asupra prețurilor produselor neplafonate. În timp ce comercianții susțin că pierderile sunt recuperate prin scumpirea altor produse, producătorii, în special cei din industria laptelui, avertizează că presiunea pe prețuri i-a împins în pierdere.
Instabilitatea fiscală reprezintă un alt factor critic, prin modificări succesive ale impozitului pe dividende, de la 5% la 16%, sau ale regimului microîntreprinderilor. Ordonanța de urgență nr. 7/2026 a ilustrat acest deficit de calcul, mutând decizia privind sălile de jocuri la primării fără a anticipa consecințele. Din cauza lipsei de regulamente locale, numărul aparatelor autorizate a scăzut de la 43.306 în martie la 15.579 la începutul lui noiembrie, generând o pierdere de încasări de aproape 800 de milioane de lei.
Impredictibilitatea reglementărilor este cel mai mare cost pentru investitori, deoarece împiedică planificarea pe termen lung. Pentru a evita aceste situații, un studiu de impact util ar trebui să fie publicat simultan cu ordonanța și să răspundă la întrebări esențiale despre costuri, beneficiari și alternative. Măsurile cu impact major ar trebui reevaluate obligatoriu după un termen fix, astfel încât, dacă rezultatele contrazic estimările inițiale, autoritățile să poată interveni rapid pentru a corecta cursul economic.
În contextul unei economii globale care se pregătește pentru creștere, unde comerțul mondial cu mărfuri este estimat să crească cu 4,1% în 2027, stabilitatea internă devine crucială. România are nevoie de o disciplină legislativă care să înlocuiască deciziile bazate pe mesaje politice cu calcule economice verificate. Noul guvern poate recâștiga încrederea investitorilor prin simpla impunere a unei reguli: nicio ordonanță cu efect economic fără un studiu de impact public și verificabil.