România se confruntă cu deficite majore în sistemul de educație, conform datelor regionale publicate de Eurostat. Indicatorii relevă o situație critică pentru majoritatea regiunilor țării, unde participarea la educația timpurie este scăzută, iar rata abandonului școlar plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană. Singura excepție de la nivel național este regiunea București-Ilfov, care reușește să depășească obiectivele europene stabilite pentru anul 2030.
În ceea ce privește studiile superioare, România rămâne la o distanță semnificativă de media europeană de 44,8% pentru persoanele cu vârste între 25 și 34 de ani. Șapte dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale țării au un nivel sub pragul de 27,5%. Cele mai slabe rezultate sunt înregistrate în Sud-Est, cu 16,4%, Sud-Muntenia, cu 16,7%, și Vest, cu 17,3%, zone care se numără printre cele cu cele mai mici ponderi din întreaga Uniune Europeană.
Problema abandonului școlar timpuriu este extrem de gravă, România având o rată de 15,5%, mult peste media europeană de 9,1%. În Regiunea Sud-Est, situația este și mai alarmantă, rata ajungând la 25,1%, ceea ce înseamnă că unul din patru tineri părăsește sistemul înainte de finalizarea liceului. Această regiune prezintă și cel mai mare decalaj între sexe, rata abandonului în rândul fetelor fiind cu 12,2 puncte procentuale mai mare decât la băieți.
Educația timpurie reprezintă o altă vulnerabilitate majoră, toate cele opt regiuni ale României situându-se sub pragul de 85% pentru copiii cu vârste între 3 și 6 ani. Media europeană este de 94,4%, iar obiectivul pentru 2030 este de 96%. Cea mai scăzută rată de participare este înregistrată în Nord-Est, unde doar 70,6% dintre copii participă la educația timpurie, un rezultat care este cel mai mic la nivelul întregii Uniuni Europene.
Regiunea București-Ilfov constituie singura excepție în acest tablou, atingând o pondere de 47,3% a tinerilor cu studii superioare. Această cifră depășește atât media europeană de 44,8%, cât și ținta de 45% stabilită de UE pentru anul 2030. Această realitate subliniază un dezechilibru teritorial pronunțat, în care capitala funcționează pe un circuit educațional diferit față de restul regiunilor din țară, care rămân în urmă la toate etapele de învățământ.
Evoluția acestor indicatori educaționali reflectă dificultățile de integrare și dezvoltare pe care le întâmpină România în raport cu restul continentului. Deși focusul este pus pe educație, alte domenii de dezvoltare umană arată decalaje similare, precum și în ceea ce privește speranța de viață, unde România ar putea avea nevoie de decenii pentru a recupera diferențele față de media europeană.