Peste 600.000 de vârstnici din România trăiesc în condiții de izolare socială și lipsă de sprijin familial, conform datelor barometrului național Echo. Această masă de oameni se confruntă cu dificultăți majore de zi cu zi, fiind nevoiți să se descurce singuri în locuințe care nu mai oferă siguranță. Situația este agravată de faptul că mulți seniori nu au nicio persoană de contact apropiată pentru ajutor imediat.
Analiza indică faptul că mai mult de jumătate dintre vârstnici au nevoie frecvent de sprijin extern sau depind de alții pentru activități simple. Mai exact, 53% dintre seniori declară că au nevoie de asistență pentru sarcini precum curățenia sau efectuarea cumpărăturilor. În același timp, aproape patru din zece persoane din această categorie recunosc că se simt singuri din ce în ce mai des, reflectând o criză de conexiune socială.
Problemele de sănătate reprezintă un alt punct critic pentru această populație vulnerabilă. Aproape jumătate dintre vârstnici susțin că nu își permit să apeleze la prevenția medicală, iar doar 13% afirmă că efectuează controale medicale cel puțin o dată pe an. Pe lângă barierele financiare, există și o lipsă de siguranță în mediul domestic, un din trei seniori declarând că nu se simte în siguranță în propria casă.
Lipsa infrastructurii de îngrijire reprezintă o problemă majoră pe care statul român nu a rezolvat-o încă. Lipsa centrelor și secțiilor de geriatrie îi forțează pe mulți vârstnici să își lase locuințele în grija unor străini care să îi îngrijească. Valer Donca, director medical al singurei secții de Geriatrie din Transilvania din cadrul spitalului municipal Cluj-Napoca, observă că mulți pacienți sunt izolați sau lipsiți de sprijinul familiei.
Situația este exemplificată de cazuri de pacienți cu patologii grave care locuiesc singuri la etaje superioare fără acces la ascensor. Valer Donca menționează că un pacient a declarat: „domnule doctor, parcă sunt întemnițat în propria casă”. Directorul medical subliniază necesitatea ca copiii și nepoții să înțeleagă că va veni momentul în care părinții lor vor avea nevoie de ajutor pentru a asigura existența de zi cu zi.
Problema izolării vârstnicilor se înscrie într-un context de presiune asupra sistemelor de asistență socială și medicală din România. Lipsa unor politici publice eficiente pentru geriatrie și dificultatea accesului la servicii de îngrijire la domiciliu accentuează vulnerabilitatea acestor persoane. Această realitate socială pune sub semnul întrebării capacitatea instituțiilor de stat de a proteja drepturile și siguranța celor mai în vârstă cetățeni.