Istoria modernă a României a fost marcată încă de la început de scandaluri de proporții internaționale, rezultate din combinația dintre interesul străin și corupția locală. Două mari afaceri dubioase au lăsat statul cu un prejudiciu de peste 40 de milioane de lei, o sumă exorbitantă pentru o perioadă în care valoarea leului era egală cu dolarul american. Aceste evenimente au afectat nu doar bugetul, ci și imaginea și poziția diplomatică a țării.
Prima mare lovitură a fost legată de construcția rețelei feroviare, într-o perioadă în care infrastructura era de nivel medieval. În ciuda necesității de modernizare, licitația pentru prima rețea de căi ferate a fost trucată prin atribuirea cu dedicație către compania Strousberg din Prusia. Carol I a impus acest trust, care era condus de Henry Strousberg, un industrialist german cu un trecut controversat. Contractul a fost redactat la Berlin și a vizat execuția a 914 kilometri de linie ferată.
Costurile contractului cu Strousberg au fost exorbitante, fiind vorba de 270.000 lei aur per kilometru, ceea ce însemna un total de 247.000.000 lei. Pe lângă prețul imens, compania putea emite obligațiuni cu dobânzi de 7,5% garantate de statul român, oferind oportunități de îmbogățire pentru acționari. Situația a degenerat în scandal când s-a descoperit că statul a plătit 5 milioane de lei pentru 19 kilometri de cale ferată care existau doar pe hârtie. Prejudiciul final din această afacere a ajuns la 40 de milioane de lei.
După această experiență, România a căzut în aceeași capcană cu „Afacerea Hallier”, legată de modernizarea portului Constanța. În 1895, guvernul conservator condus de Dimitrie Sturdza a organizat o licitație pentru un port maritim modern, necesar pentru comerțul cu cereale. Adrien Hallier, reprezentantul „Concerului Hallier” din Franța, a câștigat contractul oferind prețuri de dumping, fiind cu 21% sub deviz. Totuși, Hallier nu deținea capacitatea financiară sau tehnică necesară pentru un proiect de asemenea amploare.
Lucrările la port au avansat extrem de lent, fiind abandonate parțial după ce Hallier a încasat suma de 18 milioane de lei. Scandalul a implicat figuri politice precum Constantin Manu, care a fost avocat pentru francez, și a generat presiuni diplomatice din partea Franței. În final, deși a țepat statul, Adrien Hallier a primit chiar despăgubiri de 6,2 milioane de lei. Prim-ministrul Gheorghe Grigore Cantacuzino a justificat situația prin motive politice secrete, în timp ce s-a vorbit despre cotizații masive către Partidul Conservator.
Aceste episoade istorice reflectă o perioadă în care dorința de dezvoltare a fost exploatată de actori externi care vedeau în România o resursă ușor de exploatat. Lipsa de experiență tehnică a administrației și prezența unor funcționari dispuși să faciliteze jafurile au transformat proiectele de infrastructură în instrumente de îmbogățire personală. Astfel, modernizarea țării a fost înregistrată prin pierderi financiare masive și scandaluri care au afectat relațiile internaționale ale statului român.