Un seism cu magnitudinea de 5,7, produs pe 18 noiembrie 2026 în zona Vrancea, a reîntregit discuțiile despre vulnerabilitatea clădirilor din București. Deși cutremurul nu a produs daune structurale vizibile, acesta a expus decalajul dintre planurile de pregătire și realitatea din teren. În Capitală, aproximativ 900 de clădiri sunt încadrate în clasele I și II de risc seismic, în timp ce alte 1.500 de imobile sunt catalogate drept urgente, necesitând intervenții imediate.
Inginerul constructor Matei Sumbasacu susține că problema fondurilor este secundară față de lipsa capacității de execuție. Estimările indică faptul că consolidarea întregului fond locativ vulnerabil ar putea costa între 15 și 20 de miliarde de euro. Totuși, expertul subliniază că nu există suficiente firme de construcții specializate în consolidări și nici destui oameni în administrația locală pentru a gestiona simultan sute de șantiere, indiferent de disponibilitatea banilor.
Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic din București dispune de doar aproximativ 100 de angajați, o cifră pe care Matei Sumbasacu consideră că ar trebui să fie de cel puțin zece ori mai mare. Lipsa de personal calificat atât la nivelul instituțiilor, cât și al constructorilor privați, reprezintă un obstacol major. Fără o capacitate administrativă și tehnică sporită, proiectele necesare pentru a derula lucrările în paralel nu pot fi finalizate.
Un alt blocaj critic este lipsa consensului între proprietari în cazul blocurilor de locuit. Deși programele Ministerului Dezvoltării care acoperă aproximativ 90% din costuri au redus reticența financiară, mulți locatari refuză în continuare consolidarea. Această rezistență provine din dorința de a păstra confortul spațiilor interioare, deoarece soluțiile tehnice pot implica îngustarea holurilor sau a bucătăriilor prin adăugarea de stâlpi și pereți suplimentari.
Matei Sumbasacu explică faptul că există o discrepanță între abordarea tehnică a specialiștilor și legătura emoțională a locuitorilor cu locuințele lor. Factori precum dificultatea relocării pentru vârstnici sau obiecțiile privind modificările structurale îngreunează procesul. Expertul recomandă un dialog continuu și responsabilizarea comunității, subliniind că siguranța colectivă trebuie să primeze în fața confortului personal, pentru a evita transformarea fiecărei scări de bloc într-un proiect blocat de conflicte.
În București, Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic este singura structură dedicată acestui subiect, însă resursele sale rămân limitate. Gestionarea riscului seismic în capitală depinde de o coordonare complexă între autorități, firme de construcții și proprietari. Fără o creștere a capacității de proiectare și a numărului de șantiere active, fondul locativ vulnerabil va rămâne expus în cazul unor cutremure mai puternice.