Dosarele Securității dezvăluie detaliile unui turneu de trei săptămâni desfășurat de Ansamblul Ciocârlia în Maroc, între 29 decembrie 1976 și 15 ianuarie 1977. Deplasarea, efectuată la invitația specială a regelui Hassan al II-lea, a fost utilizată de regimul de la București ca un instrument de propagandă externă. Acțiunea a fost monitorizată strict de conducerea Ministerului de Interne, sub supravegherea ministrului Teodor Coman și a adjunctului Alexandru Dănescu.
Turneul a început prin organizarea a două spectacole la palatul regal, dar s-a extins rapid la un program de nouă reprezentații în șase orașe importante, precum Fes, Marrakech, Casablanca, Meknes, Tanger și Rabat. Regele Hassan al II-lea a solicitat această prelungire după ce a fost impresionat de prestația artiștilor, menționând că poporul marocan va primi cu căldură muzica românească. Monarhul a subliniat legătura dintre latinii români și mediteraneenii marocani, oferind totodată complimente la adresa purității artei prezentate.
În culisele evenimentului, securitatea a impus filtre riguroase, inclusiv intervenția Direcției a IV-a - Contrainformații militare. Această unitate a verificat membrii delegației, având dificultăți în aprobarea plecării țambalistului Ion Miu, deoarece acesta nu era angajat direct al Ministerului de Interne. Deși procesul de filtrare a fost complex, delegația, formată din 25 de persoane, inclusiv 12 dansatori de la ansamblul Miorița, a reușit să îndeplinească programul stabilit, fiind vizionată de peste 5.200 de spectatori.
Impactul financiar al deplasării a fost semnificativ pentru artiști, în contrast puternic cu diurnele ridicol de mici oferite de statul comunist. Regele Hassan al II-lea a oferit fiecărui membru al ansamblului suma de 600 de dirhami drept bani de buzunar, în timp ce cadoul oferit regelui a însemnat încă 4.400 de dirhami de persoană. În termeni de valoare, instrumentiștii au încasat aproximativ 1.100 de dolari fiecare, o sumă considerată o lovitură financiară majoră pentru aceștia în acea perioadă.
Pe lângă spectacole, monarhul a solicitat și instrumente tradiționale românești, precum două naiuri, două fluiere și două tilinci, pentru a le integra în orchestra palatului regal. În timpul turneului, membrii formației au profitat de oportunitatea de a vizita locuri precum ruinele cetății romane de la Volubilis sau stațiunea balneară Sidi Harazem. Raportul final al misiunii a fost primit cu satisfacție de Teodor Coman, care a felicitat echipa pentru contribuția la popularizarea artei naționale.
Legăturile diplomatice dintre România și Maroc au fost consolidate în anii 1970 prin vizite oficiale ale lui Nicolae Ceaușescu în 1970 și 1973. Aceste acțiuni urmăreau extinderea influenței românești în lumea arabă și cultivarea unei imagini de lider independent față de Moscova. Prin intermediul culturii și a schimburilor artistice, regimul de la București încerca să obțină recunoaștere internațională și acces la resurse strategice, precum fosfații din Maroc.