În anii 1980, Nicolae Ceaușescu a impus măsuri severe de raționalizare a energiei electrice și a gazelor naturale, transformând viața românilor într-o experiență marcată de frig și bezne. Această decizie a fost motivată de obsesia dictatorului de a achita datoria externă a țării, o sumă care ajunsese la aproximativ 10,4 miliarde de dolari. În loc să protejeze nivelul de trai al cetățenilor, conducerea a ales să prioritizeze menținerea producției în industria grea, pe care o considera prioritară.
Primele restricții majore au apărut prin Decretul nr. 240 din 29 iunie 1982, care a impus o reducere de 20% a consumului de energie electrică față de nivelul din 1981. Pe lângă limitarea curentului, autoritățile au plafonat temperatura maximă în locuințe și birouri la 18°C și au majorat tarifele la energie. Începând cu ianuarie 1982, au fost introduse primele opriri programate de curent pentru consumatorii casnici, transformând lipsa energiei într-o problemă constantă.
Perioada 1984-1985 a marcat o agravare a situației, când întreruperile de curent au devenit o rutină zilnică pe întreg teritoriul țării. Seara, electricitatea era tăiată fără niciun avertisment prealabil, iar iluminatul stradal a fost redus la un nivel minim. În acest context, chiar și programul televiziunii a fost drastic limitat, oferind cetățenilor doar două ore de difuzare pe zi, într-un regim de austeritate extremă.
Lovitura decisivă a venit în anul 1987, prin decretele din februarie și noiembrie care au impus raționalizarea extremă. Un decret publicat pe 7 februarie 1987 a vizat reducerea cu 20% a consumului de energie electrică în gospodării și cu cel puțin 30% a consumului de energie și gaze pentru activitățile economice neproductive. Nicolae Ceaușescu a subliniat că scopul era asigurarea producției, oferind chiar și soluții precum mutarea întregii familii într-o singură cameră.
Sancțiunile pentru cei care depășeau cotele stabilite erau extrem de aspre, incluzând tarife de până la cinci ori mai mari. Pentru energia electrică, depășirea cotei putea duce la plata unui tarif de 2,50 lei/kWh, deși prețul normal era de 0,65 lei. În cazul gazelor, depășirea repetată a limitelor ducea la întreruperea definitivă a alimentării. Aceste măsuri au lovit direct populația, având în vedere că salariul mediu net era între 2.500 și 3.000 de lei.
Aceste politici de austeritate au fost implementate într-un cadru economic tensionat, unde deciziile politice de rambursare a datoriei externe au fost puse înaintea nevoilor sociale de bază. În acea perioadă, controlul strict asupra consumului era susținut de structuri locale, precum comitetele de bloc, care aveau rolul de a monitoriza și impune respectarea normelor de economisire a resurselor energetice în întreaga țară.