Vizita președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la București a fost marcată de o controversă privind modul în care au fost gestionate întrebările presei. În timp ce jurnaliștii au încercat să abordeze subiecte de infrastructură și securitate, cadrul evenimentului a fost limitat de reguli stricte impuse de administrația prezidențială. Această situație a ridicat semne de întrebare privind transparența și libertatea de exprimare în cadrul comunicării oficiale de la Palatul Cotroceni.
Ziarul Financiar a adresat președintei Comisiei Europene o întrebare despre momentul în care va construi Comisia Europeană un tren de mare viteză de la Bruxelles la București. Această interogație a vizat responsabilitatea directă a instituției europene în dezvoltarea infrastructurii, similar cu modul în care guvernele nu așteaptă de la regiuni construcția autostrăzilor. Totuși, Ursula von der Leyen a ignorat chestiunea, limitându-se la un zâmbet, deși întrebarea a fost scrisă pe o pagină pentru a fi vizibilă.
Echipa de comunicare a președintelui Nicușor Dan a susținut că s-a convenit cu reprezentanții Comisiei Europene ca doar două întrebări să fie puse: una pentru președinta Comisiei și una pentru președintele Nicușor Dan. Cele două întrebări acceptate au fost adresate de Libertatea și TVR, axându-se pe securitatea la graniță. În contrast, jurnaliștii au subliniat că la evenimente diplomatice de asemenea amploare, precum cele de la Președinția SUA, se pun zeci de întrebări, menționând exemplul conferinței dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski.
Administrația prezidențială a justificat restricțiile prin faptul că ei stabilesc regulile de comunicare și că jurnaliștii trebuie să se adapteze. Totuși, se observă că la ultimele trei întâlniri de nivel înalt la care Ziarul Financiar a participat, inclusiv vizita lui Volodimir Zelenski sau întâlnirea premergătoare summitului NATO din Turcia, întrebările au fost puse de publicații de nivel 2 sau 3. Această practică a fost comparată cu perioadele politice ale lui Ion Iliescu sau Adrian Năstase, când întrebările erau adesea regizate.
Subiectul trenului de mare viteză rămâne unul critic pentru unitatea Uniunii Europene și pentru încrederea cetățenilor în proiectul european. Proiectul ar putea fi finanțat de Banca Europeană de Investiții și ar ajuta la conectarea Estului cu Vestul, având în vedere că țările din Europa de Est nu dețin tehnologiile deținute de Franța, Spania sau Italia. În prezent, chinezii au construit deja o cale ferovată de mare viteză între Budapesta și Belgrad, parcurgând 350 de kilometri în trei ore și jumătate, în timp ce CFR-ul necesită 10 ore pe o rută similară.
Contextul actual al securității zborurilor și necesitatea unei infrastructuri de transport eficiente fac din această propunere o temă de actualitate. Profesorul italian Enrico Letta a declarat anterior că un astfel de proiect este esențial pentru viitorul UE. În ciuda importanței acestuia pentru prosperitatea continentului, discuțiile despre implementarea unei rețele feroviare de mare viteză par să fie luate la halteră în cadrul interacțiunilor oficiale de la Palatul Cotroceni.