O analiză realizată de Newsweek dezvăluie o situație critică a administrației locale din România, evidențiind comune care nu își pot asigura activitatea din resurse proprii. Din totalul de aproximativ 2.800 de comune care ar putea fi afectate de o reformă administrativă, circa 1.400 de unități ar putea fi comasate. Această propunere de reformă, susținută de PSD, vizează desființarea localităților care au sub 1.500 de locuitori, o limită care nu este respectată de multe dintre cele analizate.
Comuna Bătrâna, situată în județul Hunedoara, ocupă primul loc în acest top al sărăciei, având doar 90 de locuitori. Administrația locală de aici funcționează cu 7 angajați, salariile acestora fiind cuprinse între 4.000 și 9.000 de lei brut. Primarul încasează 5.000 de lei net, iar viceprimarul primește peste 4.000 de lei net. Pentru anul 2025, veniturile bugetate sunt de doar 1.670.000 de lei, în timp ce cheltuielile au depășit anul trecut pragul de 2.200.000 de lei, iar salariile reprezintă aproape 40% din total.
În județul Hunedoara se află și comuna Burjuc, care are doar 870 de locuitori, de două ori mai puțini decât limitele legale. Veniturile totale ale acestei localități sunt de 2.500.000 lei, însă cheltuielile destinate personalului ajung la 1,33 milioane de lei. Primarul localității, Bartha Adrian Ovidiu, are un salariu de oraș, de 7.000 de lei net. Această disparitate între numărul mic de cetățeni și costurile administrative subliniază ineficiența gestionării resurselor în aceste zone.
Comuna Gogoșu, aflată la 40 de km de Craiova, reprezintă un alt exemplu de dependență de fondurile de la Guvern. Cu doar 500 de locuitori, aceasta nu respectă pragul de 1.500 de persoane impus de lege. Deși bugetul pentru 2025 prevede venituri de 4,6 milioane de lei și cheltuieli de 5,6 milioane de lei, deficitul real între veniturile proprii și cheltuieli este de 3.000.000 de lei. Din impozite și taxe pe proprietate, comuna strânge doar 400.000 lei, plătește anual 1.000.000 de lei pe salarii.
Situația acestor unități administrative reflectă o problemă structurală în care 90% din comunele din România nu își pot susține activitatea din propriile resurse. În timp ce veniturile proprii rămân marginale, cheltuielile cu personalul administrativ consumă o parte semnificativă din bugetele limitate. Acest model de funcționare pune sub semnul întrebării sustenabilitatea actualului sistem de organizare a administrației teritoriale, în contextul necesității unei reforme care să reducă numărul de localități cu populație redusă.
În România, numărul total de unități administrativ-teritoriale este format din mii de comune, însă multe dintre acestea se confruntă cu o demografie în scădere. Această tendință de depopulare afectează direct capacitatea de colectare a taxelor locale, forțând administrațiile să depindă aproape exclusiv de transferurile bugetare de la stat pentru a acoperi costurile de funcționare și salariile funcționarilor publici.