O persoană fizică a reușit să obțină suspendarea executării unor decizii de impunere emise de ANAF, care vizau obligații fiscale de aproape 1,2 milioane de lei. Autoritatea fiscală stabilise aceste sume prin procedura de impunere din oficiu, după o estimare a veniturilor obținute de contribuabil din investiții. Decizia instanței vine după ce autoritatea a utilizat date financiare pentru a calcula veniturile fără a lua în calcul contextul economic real al tranzacțiilor.
Problema centrală a litigiu a constat în modul în care autoritatea fiscală a interpretat datele financiare raportate. În analiza cazului, s-a observat o discrepanță majoră între rulajul total al unui cont de investiții și câștigul efectiv realizat de investitor. Avocații au susținut că pentru determinarea rezultatului real trebuie incluse costurile de achiziție ale activelor, pierderile înregistrate și cheltuielile aferente tranzacțiilor, nu doar valoarea brută a vânzărilor.
Argumentele care au dus la suspendarea deciziilor de impunere au vizat lipsa de claritate și verificabilitate a bazei de impozitare. Documentele financiare au indicat diferențe semnificative între valorile brute ale tranzacțiilor și rezultatul economic efectiv. Există suspiciunea că estimarea fiscală s-a bazat exclusiv pe rulajuri sau pe încasările brute ale contului, ignorând complet costurile de achiziție necesare pentru a calcula profitul real.
Echipa de la Reff și Asociații | Deloitte Legal, care a reprezentat contribuabilul, a subliniat că impunerea din oficiu are limite clare. Ștefan Mihărtescu, Senior Managing Associate în cadrul Reff și Asociații | Deloitte Legal, a declarat că autoritatea fiscală are obligația de a explica informațiile folosite și raționamentul din spatele sumelor pretinse. Tehnologia și volumele mari de date nu pot înlocui analiza juridică și economică a fiecărui caz individual.
Procedura de impunere din oficiu este utilizată de administrația fiscală atunci când un contribuabil nu își îndeplinește obligațiile de declarare. Această metodă se bazează adesea pe informații primite automat din alte state sau de la instituții financiare. Totuși, instanța a evidențiat că aceste date automate reprezintă doar un punct de plecare pentru verificare, nu o concluzie definitivă privind existența unui venit impozabil.
Cazul evidențiază tensiunea dintre digitalizarea administrației și dreptul contribuabilului la o examinare corectă. Suspendarea actuală nu reprezintă anularea definitivă a deciziilor, deoarece legalitatea acestora urmează să fie analizată ulterior. Până la finalizarea procedurilor, această măsură protejează contribuabilul împotriva efectelor imediate ale executării unor obligații fiscale ale căror fundamentare a fost pusă sub semnul întrebării de către echipa coordonată de Bogdan Mărculeț.